In Laborator la Zexe Cofeturi

Mi-am petrecut aproape toata luna iulie in Bucuresti, in vizita la familie si prieteni. Nu va recomand experienta aceasta daca aveti o problema cu temperaturile de 38C la umbra si asfaltul incins la 100C. Nici mie nu mi-a placut, caci totul fierbe in suc propriu, iar aerul conditionat nu face fata pe nicaieri. Nu-mi aduc aminte sa fi baut atata apa in viata mea si nici sa sufar atat de rau de caldura ca anul acesta. Hainele mele de vara pe care le port in Minnesota, sau cum ii spune fiica mea “Mine-snowta”, s-au dovedit mult prea groase pentru temperaturile din patria mama. (nota pentru necunoscatori: termenul de “Minne-snowta”  vine de la temperaturile joase si muntii de zapada pe care ii primim multe luni pe an in Minnesota)

Revenind insa la Bucuresti si la vizita mea de anul acesta, taman in luna lui “cuptior”, sunt aici nu numai sa vizitez, ci si sa rezolv o multime de treburi personale la care ma gandesc de ceva vreme.

Printre multe chestii rezolvate, revederi de prieteni si timp petrecut cu familia apropiata, am avut insa ocazia unica de a face ceva ce multi nu fac in vacanta… practica intr-un laborator de cofetarie artizanala! Multumita doamnei Cristina Van Der Schaaf de la Horeca School, unde am absolvit anul trecut cursul de cofetarie patiserie, am avut ocazia unica de a face doar 3 zile de practica in laboratorul Cofeturi Zexe​. As fi mers mai multe zile, caci mi-a placut tare mult, dar m-am trezit prea tarziu, vacanta e pe sfarsite iar eu trebuie sa ma intorc inapoi in SUA, la casa, sotul si treburile mele.

Pe langa faptul ca am cunoscut-o pe Ana Consulea, despre care am citit o multime de articole pe net si pe care imi doream sa o cunosc atat pe ea cat si munca ei (daca vreti sa stiti cine e Ana, cititi aici),  am descoperit acolo o echipa minunata de oameni tineri, frumosi si talentati, de la care in ciuda timpului scurt petrecut printre ei am invatat o multime de lucruri. Sunt recunoscatoare pentru ca am avut sansa de a-i cunoaste si regret ca nu am reusit sa merg la ei mai multe zile.

Nota: Fotografia apartine websitului Cofeturi Zexe

Experienta mea de la Cofeturi Zexe a fost extrem de diferita fata de experienta de la Howard Johnson unde am facut practica anul trecut. Cofeturi Zexe este un laborator mic, cu cativa oameni care lucreaza din pasiune si care fac niste minunatii de deserturi. Daca aveti vreodata ocazia sa le incercati, vi le recomand cu incredere. Stiti de ce? Pentru ca sunt prajituri facute intr-un laborator de cofetarie curat, se folosesc ingrediente naturale si sunt create de oameni talentati care muncesc din greu sa faca lucruri de calitate in care adauga multa pasiune si dragoste de meserie.

Din prima zi, am avut norocul sa-l cunosc pe Mircea Banu, unul dintre membrii echipei de cofetari de la Cofeturi Zexe.

Nota: Fotografia apartine websitului AdiHadean

Ana m-a repartizat la el si mi-a spus: “Cu el o sa lucrezi, el e seful pe aici”. Am aflat ca si el a terminat cursurile scolii Horeca si este cofetar doar de cativa ani. Mircea m-a luat cu binisorul si mi-a aratat cum se fac diferite creme de patiserie, blaturi de tort sau prajituri. Am ajutat la multe, masurat ingrediente, invartit in oale si cratiti pe foc, taiat blaturi, pus impreuna diferite prajituri. Atmosfera a fost calma in cele 3 zile petrecute acolo, dar stiu si eu ca nu poate fi asa tot timpul. Se munceste mult si se sta peste program daca e de terminat ceva. Nimeni nu pleaca pana cand nu e treaba gata, mai ales in perioadele in care au multe evenimente.

Lucrand cu Mircea, am descoperit un om pasionat de meseria lui, talentat, un autodidact cu care am avut ce vorbi. Eu i-am povestit despre ale mele, despre viata americana si  diferentele de cultura, iar el mi-a povestit despre creme, blaturi si prajituri si mi-a aratat o multime de secrete in bucatarie pe care nu le stiam. La Howard Johnson nimeni nu avea timp sau chef sa ne arate nimic, ni s-a spus de la inceput ca “meseria se fura, nu se invata” si a trebuit sa ne multumim cu asta. Aici insa, am intalnit oameni dornici sa imparta cu mine din cunostintele lor. Poate si pentru ca nu mai sunt tocmai incepatoare si am capatat mai multa incredere sa fac ce mi se cere, m-am simtit de data asta mai in largul meu.

Echipa a fost primitoare, amabila, respectuoasa, mi-au raspuns la intrebari, m-au ajutat in tot ce am avut nevoie. Pentru cei care nu stiu, e greu cand intri intr-o bucatarie de restaurant sau laborator de cofetarie pentru prima oara. Iti ia timp sa inveti unde sunt ingredientele, vasele, cum se folosesc mixerele, cum se fac retetele. De asemenea este important sa stii cand sa te dai la o parte din calea cofetarilor, care se misca repede si manevreaza uneori oale cu siropuri si creme clocotinde, tocmai luate de pe foc. In prima zi ti se invarte capul. Apoi, pentru ca nu esti obisnuit, dupa cateva ore de stat in picioare, incepe sa te doara spatele, calcaiele tipa de usturime, ti se face foame si sete. E cald in bucatarie, cuptoarele, frigiderele, congelatoarele, toate fac caldura, iar aerul conditionat lucreaza din greu, fara a face fata prea mult, mai ales pe canicula. Meseria de cofetar patiser nu este una usoara, e nevoie de pasiune si dragoste de prajitureala ca sa rezisti. Cred ca nu e chin mai mare decat sa faci o meserie pe care o urasti. In ultimul an, de cand m-am hotarat sa fac altceva cu viata mea, am vazut o multime de lume acrita de meseria de cofetar, lucru care ma intristeaza.

La Cofeturi Zexe, insa, am vazut cu ochii mei cum “omul sfinteste locul”. Am fost impresionata de curatenia laboratorului, de faptul ca fac prajituri si deserturi de calitate…am fost impresionata de cat de mult se munceste, cat de mult se respecta unii pe altii si cum reusesc oamenii astia frumosi sa functioneze in echipa ca un motor bine uns.

Sunt recunoscatoare universului ca m-a trimis acolo prin interventia Cristinei Van Der Schaaf, fondatoarea scolii Horeca. Multumesc Anei Consulea pentru ca m-a primit cu bratele deschise doar pentru cateva zile de practica. Multumesc lui Mircea Banu pentru rabdarea si amabilitatea cu care m-a tratat si m-a acceptat in preajma. Sper ca i-am fost si eu de ajutor si ca nu l-am incurcat. Eu personal sunt fericita ca am invatat multe de la el…in scoala de cofetarie-patiserie romaneasca este mare nevoie de mentori buni, oameni de la care sa ai ce invata, iar Mircea e perfect pentru asta.

Iar pe voi, dragi cititori, daca aveti ocazia sa vizitati restaurantul Zexe, va incurajez sa incercati si deserturile lor. Nu o sa va para rau. Daca va duceti vara, trebuie neaparat sa le incercati si inghetata…is to die for!

Si nu in ultimul rand….as vrea sa stiti ca nu le fac reclama doar de dragul reclamei. Nu mi-a cerut nimeni sa scriu despre ei, este alegerea mea, pentru ca experienta a fost una extrem de pozitiva. Sunt oameni tineri, talentati si consider ca merita sa se stie despre ei. Multumesc inca o data, Cofeturi Zexe si Horeca School!